«

»

Aug 15

Criza alimentara – marea provocare a secolului XXI

Criza alimentara nu mai reprezinta doar o expresie; este o realitate cu care se confrunta astazi planeta.

 

Planeta a fost lovita puternic in anul 2008 de recesiunea economica. Ca si in 1929, aceasta a inceput in SUA si s-a extins catre restul lumii, iar principala cauza a fost prabusirea sistemului bancar (bancile acordau foarte multe credite ipotecare mult prea usor, iar dupa prabusirea bulei speculative din sectorul imobiliar, marea majoritate a celor care contractasera astfel de credite au intrat in imposibilitate de plata). Recesiunea economica a trecut, dar urmarile acesteia sunt grave. Multe state au astazi situatii financiare foarte dificile (cazurile Greciei, Irlandei, Portugaliei, si chiar al SUA – SUA au in prezent o datorie publica externa de peste 100.000 de miliarde de dolari). Practic aceasta recesiune economica este urmata de o criza financiara puternica (cauzata in special de lipsa lichiditatilor din sistem, neincrederea creditorilor si a institutiilor bancare).

Dar totusi aceste probleme reprezinta doar varful icebergului. La sfarsitul anului 2010, o criza cu mult mai grava si de o durata mult mai mare a lovit Planeta – criza alimentara. Spre deosebire de alte crize, care sunt de regula consecintele unui sistem speculativ financiar defectuos sau a prabusirii bulelor speculative, criza alimentara este rezultatul direct al unui cumul de factori ce influenteaza procesele ce au ca rezultat final productia alimentara.

Principalele cauze pentru care Planeta se confrunta astazi cu o criza alimentara sunt: cresterea continua a populatiei, scaderea suprafetelor cultivabile sau utilizabile in agricultura, reducerea fondului piscicol, cresterea ratei de consum a populatiei, diversificarea utilizarii produselor agricole si modificarile climatice. Este important de mentionat ca aceste cauze au loc simultan si sunt interdependente si accentueaza si mai puternic aceasta idee de criza alimentara.

Nu mai este deloc surprinzator faptul ca populatia planetei se afla in continua crestere, rata de crestere fiind undeva in jurul valorii de 1,2% pe an. Si desi in statele lumii occidentale (considerand aici doar statele foarte dezvoltate – statele europene, Statele Unite ale Americii, Japonia, Australia, Noua Zeenlanda) populatia se afla in plin proces de imbatranire, inregistrandu-se valori negative sau foarte apropiate de zero ale sporului natural, ritmul de crestere al populatiei in statele considerate in curs de dezvoltare (sau economii emergente) inregistreaza valori foarte ridicate (valorile putand fii totusi cu mult mai ridicate in contextul in care aceste economii emergente ar beneficia de acelasi sistem medical ca si in acele economii considerate dezvoltate).

Scaderea suprafetelor cultivabile sau utilizabile in agricultura are loc din mai multe cauze. In primul rand, cresterea populatiei duce automat si la cresterea suprafetelor utilizate pentru constructia de locuinte si utilitati, suprafete ce sunt obtinute tocmai prin reducerea suprafetelor arabile. O alta cauza importanta este eroziunea masiva a solului, care are loc in urma exploatarii defectuoase a suprafetelor cultivabile, sau chiar din cauza schimbarilor climatice. Tot din cauza exploatarii defectuoase si necontrolate s-a redus masiv in ultimii ani si fondul piscicol.

Cresterea ratei de consum a populatiei este o alta cauza importanta pentru care astazi Planeta este cuprinsa de o criza alimentara. Aceasta crestere se manifesta in doua moduri. In primul rand, cresterea populatiei duce automat si la cresterea consumului. Dar cel mai important, industrializarea puternica face ca populatia sa aiba nevoie de un necesar caloric mai mare, acoperit tocmai printr-un consum mai ridicat si mai diversificat. Acest lucru se traduce prin faptul ca populatia in ansamblu consuma mai mult, in contextul in care suprafetele cultivabile se reduc. Un alt element important este cresterea consumului de proteine, care sunt obtinute in special prin consumul ridicat de carne. Pentru a acoperi cererea de carne aflata in continua crestere, fermele de animale trebuie constant sa isi mareasca atat capacitatile de productie si numarul de animale, cat si suprafetele cultivate cu plante furajere. (Pentru cresterea suprafetelor cultivate cu plante furajere, sunt scoase din circuitul agricol suprafete ce ar putea fi cultivate cu cereale spre exemplu). Un fapt important este ca 60% din productia mondiala de cereale este folosita pentru acoperirea necesarului de furaje pentru animale.

Diversificarea utilizarii produselor agricole se traduce prin faptul ca o mare parte din produsele obtinute prin exploatarea agricola sunt directionate si catre alte ramuri industriale, nu doar catre consumul populatiei. Avem cel mai bun exemplu porumbul – din porumb se obtine un biocombustibil numit etanol. Ca o curiozitate, 40% din productia de porumb a SUA (cel mai mare producator de porumb de pe Planeta – circa 36% din productia mondiala) este astazi utilizata pentru producerea de etanol. Alte exemple ar fi: utilizarea fructelor pentru obtinerea de bauturi alcoolice, produse cosmetice, utilizarea cerealelor pentru producerea de bauturi alcoolice, etc.

Schimbarile climatice afecteaza si ele productia agricola la nivel mondial. Tot mai multe zone de pe Glob sunt lovite de fenomene extreme (inundatii puternice, seceta, tornade, furtuni violente, alunecari de teren), provocate de schimbarile ce au loc la nivel climateric. Aceste schimbari sunt singurul factor pe care noi nu il influentam decat intr-o masura foarte mica. Planeta are un sistem ciclic raportat la ere geologice. Civilizatia umana, care este prezenta doar de cinci milenii pe Planeta, nu a avut timpul necesar sa masoare si sa inteleaga pe deplin comportamentul Pamantului.

 

Criza alimentara in lume

Constiente de acesta situatie, statele cu populatii numeroase, sau statele cu suprafete cultivabile foarte reduse au inceput sa isi ia primele masuri. Astfel, state ca Japonia, China, Coreea de Sud, Arabia Saudita sau Kuweit au inceput sa achizitioneze suprafete considerabile de terenuri arabile in state precum Uganda, Filipine, Cambodgia sau Madagascar. Rusia a incheiat si ea unele contracte foarte avantajoase cu statele membre CSI (Rusia detine cea mai intinsa ferma din lume – 1,5 mil de hectare,precum si alte cateva ferme de dimensiuni foarte mari).

Deasemenea, pretul la cereale se afla in continua crestere de la sfarsitul anului 2010, atingand cote istorice (in unele cazuri preturile au crescut si cu pana la 110%). Statisticile nu sunt deloc imbucuratoare, aratand faptul ca tendinta de crestere a preturilor se va mentine cel putin pana in anul 2030.

 

Criza alimentara in Romania

Desi un raport publicat in Japonia arata ca Romania se afla pe pozitia a 15 a din punct de vedere al vulnerabilitatii la criza alimentara, situatia nu este totusi atat de grava. Orice studiu ce are ca scop analizarea datelor din agricultura trebuie facut in locatie. Nu se pot culege date prin intermediul internetului pentru a obtine apoi rezultate concludente. De aceea multe rapoarte publicate in ultima vreme nu au reusit decat sa creeze isterie si sa ofere fundamentele necesare dezvoltarii unei bule speculative si in sectorul agricol.

Situatia in Romania se prezinta in felul urmator: Romania dispune de aproximativ 10 milioane de hectare de teren arabil (9,7 milioane mai precis), dintre carce aproximativ 3 milioane sunt considerare in paragina (terenuri arabile nelucrate dar aflate inca in circuitul agricol). Deasemenea, cele 6 milioane de hectare de teren arabil lucrat sunt impartite la 3,8 milioane de exploatatii agricole, dintre care doar 3000 au suprafata mai mare de 10 hectare. Aceste statistici, cumulate cu dezinteresul autoritatilor si cu legislatia rudimentara din domeniu fac din Romania astazi un mare importator de produse agricole, in contextul in care Romania are un potential agricol important (al 5 lea stat ca potential in Uniunea Europeana).

 

Criza alimentara va fi marea problema a secolului XXI, si deasemenea cel mai periculos element ce ar putea duce la izbucnirea unor noi conflicte armate internationale. Istoria secolului XXI se va scrie in functie de cum va reactiona si cum va sti sa gestioneze omenirea aceasta criza.

 

 

Bogdan Dragomir  -  18/07/2011 14:42:00

Leave a Reply