«

»

Aug 15

Recesiunea globala si reforma organizatiilor internationale…

Este clar ca recesiunea din 2008-2010 nu a laut inca sfarsit. cel putin nu total… Desi statistic vorbind suntem intr-o noua perioada de crestere economica, realitatea tinde sa ne demonstreze contrariul. In ce masura o reformare a principalelor organisme internationale ar ajuta la redresarea totala a situatiei actuale?

 

Au trecut mai bine de doi ani de la inceputul recesiunii la nivel mondial, iar previziunile optimiste care sugerau sfarşitul acestei crize pana cel tarziu la jumatatea anului 2010 par tot mai mult a fi doar vise frumoase.

Incepand cu a doua parte a anului 2010, cel care trebuia sa aduca sfarşitul acestei recesiuni dar in schimb doar a adancit si mai mult aceasta criza, au inceput sa apara tot mai mutle scenarii de reformare a diverselor organizatii internationale din domeniile economic si financiar.

Una din cele mai interesante propuneri a fost aceea a directorului FMI, Klaus D. Stein, si anume, intoarcerea la sistemul etalon-aur. De ce interesanta? Pentru ca acest sistem s-a dovedit a fi cel mai eficient sistem financiar utilizat, si cel care ar limita cel mai mult puterea celor mari. Aurul a fost apreciat inca de la aparitia primelor civilizatii, si a fost folosit pentru crearea de moneda, sau ca etalon in schimburile comerciale. Goana dupa aur era echivalenta cu lupta pentru putere, pentru ca puterea economica si militara a statelor era intotdeauna reflectata de cantitatea de metal pretios pe care o detineau. (o observatie valabila doar pentru statele europene, care au eliminat imperii intregi in goana lor pentru acest metal pretios). In trecut, pentru a-ti spori cantitatea de aur era mult mai usor sa pornesti la razboi decat sa incerci sa iti depasesti adversarii economic. In lumea in care traim astazi, o lume ce se doreste a fi cat mai pasnica, o noua goana dupa aur ar putea insemna un dezastru. De ce? Pentru ca in primul rand rezervele de aur sunt repartizate disproportionat, in sensul ca mari puteri economice precum China sau Marea Britanie au rezerve de aur scazute, ce nu reflecta adevaratul lor potential economic, iar state cu economii dezvoltate, dar mai mici, cum ar fi Elvetia sau Olanda au rezerve considerabile din acest metal pretios. In alta ordine de idei, rezervele din zagaminte sunt deasemenea repartizate disproportionat, iar cei mai mari detinatori de zacaminte de aur nu sunt si cele mai mari puteri economice. De aici, o revenire la sistemul etalon aur ar putea avea consecinte grave, si ar putea destabiliza total sistemul pasnic destul de subred din zilele noastre. Ca o paranteza, este important sa tinem cont ca razboiul este o caracteristica a civilizatiilor, si ca am ajuns astazi la asemenea progrese tehnologice tocmai din cauza acestei esente a naturii umane.

Considerand ca dupa 5000 de ani de conflicte civilizatia umana a ajuns sa inteleaga importanta mentinerii unei stari permanente de pace, un alt obstacol important in revenirea la etalonul aur ar fi devalorizarea banilor din zilele noastre si cantitatea de moneda emisa. In primul rand, cantitatea actuala de moneda nu are nici pe departe acoperire in aur, iar dupa renuntarea la etalonul aur, exista o tendinta puternica de devalorizare. Sistemul actual functioneaza prin emisiunea continua de moneda, iar in conditiile actuale, oprirea oricarei emisiuni monetare pentru o perioada de 5 ani spre exemplu ar insemna probabil o catastrofa. Ipotetic vorbind, renuntarea la emisiunea monetara pentru o anumita perioada ar putea demonstra faptul ca pana la finalul acelei perioade cantitatea de bani existenta ar fi insuficienta.

Asadar, desi la prima vedere pare a fi o idee foarte buna, revenirea la sistemul etalon aur ar reprezenta o problema dificila, si probabil va ramane un subiect delicat pentru urmatoarea perioada.

O alta problema ce s-a luat in discutie recent a fost aceea a reformarii FMI. Este clar ca FMI-ul este total depasit de situatia actuala, si ca o reformare ar fi bine venita. Dar si aceasta este o problema delicata si trebuie urmarita de la radacina. In primul rand, rolul FMI-ului a fost acela de creditor pentru statele afectate de cea de-a doua conflagratie mondiala, iar mai apoi, de creditor pentru statele aflate in curs de dezvoltare. Astazi, FMI-ul doreste sa joace un rol tot mai important in sistemul monetar international, si si-a asumat rolul de dirijor al sistemului monetar international. Chiar daca s-ar trece peste aceste detalii, o reformare a FMI-ului ar fi foarte dificil de realizat, pentru ca, functionand dupa legile democratiei, numarul de voturi este proportional cu valoarea cotizatiei fiecarui stat, ceea ce dovedeste ca tot economiile foarte dezvoltate detin cea mai mare parte a lor. Este in interesul celor mari sa pastreze actualul mod de organizare al FMI-ului ceea ce face ca vocea celor mici sa fie aproape imposibil de auzit. Ipotetic vorbind, chiar daca s-ar trece si peste acest impediment, o reorganizare a Fondului tot ar fi un lucru dificil de realizat tocmai pentru ca sistemul momentar international functioneaza dupa modelul curent al FMI-ului.

Un alt fapt luat in consderare recent, a fost posibilitatea destramarii zonei Euro. Modul in care zona Euro a gestionat aceasta criza, precum si incapacitatea statelor foarte afectate de a-si reveni rapid asa cum era de asteptat, au facut ca tot mai multe voci sa ia in calcul o eventuala destramare a zonei euro. Desi poate parea o solutie ce ar putea sa restabilizeze economiile europene, aceasta decizie ar fi catastrofala. Pe langa impactul psihologic si social puternic pe care l-ar aduce o asemenea decizie, si impactul economic ar fi unul important. Revenirea la vechile monede, ar implica si costuri uriase cu emisiunea monetara. Trebuie sa luam in considerare si faptul ca cei care au luat in calcul acest scenariu, au fost cei din statele cele mai afectate ale zonei Euro sau din afara acestei zone. Daca ne uitam la economiile statelor puternic afectate de criza (PIIGS), observam ca ele sunt bazate pe industria serviciilor, turism si agricultura. Solutiile propuse de ei pentru redresare nu au fost dintre cele mai bune, iar efectul puternic pe care l-a produs criza in aceste economii este oarecum logic. O renuntare la moneda unica europeana ar putea avea efect de bumerang, ajutandu-le intr-o prima faza, si afectandu-le mult mai puternic pe urma. Trebuie mai intai analizat daca economiile acestor state sunt atat de competitive pe cat se considera a fi, si daca nu cumva renuntarea la moneda euro le-ar putea face sa piarda contactul cu economiile de top (Germania).

In concluzie, aceasta recesiune la nivel mondial a avut un impact puternic, si i-a facut pe multi sa se intrebe daca nu ar trebui sa schimbam ceva, dar oare intrebarile potrivite in momentul asta nu ar fi: Sigur nu privim gresit? Sigur o schimbare rezolva problemele de acum? Si cel mai important: Oare nu noi suntem vinovati de tot ce se intampla acum?

Este usor sa declaram ca intr-o situatie de criza trebuie luata o decizie si trebuie facuta o schimbare, dar oare in asemenea situatii, nu este foarte usor sa luam decizii proaste? Nu este mai usor sa incercam sa indreptam ce am gresit, decat sa incercam sa schimbam totul, fara sa stim cu certitudine daca facem o schimbare in mai bine sau in mai rau.?

 

 

Bogdan Dragomir  -  16/06/2011 19:00:00

Leave a Reply