«

»

Aug 15

Wikileaks…o alta perspectiva…

De aproximativ un an, celebrul caz Wikileaks “face furori” in presa internationala, schimband radical imeginea si perceptia omenirii asupra tehnologiei iormatiei si nu numai…

 

In a doua parte a anului trecut au inceput sa fie publicate o serie de informatii confidentiale, diverse discutii intre diplomati, intre persoane din politica, diverse secrete de stat, acest caz devenind rapid extrem de celebru si facand furori in mass-media, dar starnind panica la nivelul de conducere al statelor. Acesta este cazul „Wikileaks”. Povestea ar fi simpla, un australian pe nume Julian Assange a infiintat o organizatie non-profit ce are ca scop publicarea de informatii confindentiale. Cum a intrat in posesia informatiilor sau ce a „reusit sa afle” inca nu este sigur. Dar dincolo de orice teorie a conspiratiei, apare o intrebare simpla. Chiar este posibil ca o astfel de persoana sa intre atat de usor in posesia unor astfel de informatii? Raspunsul la o astfel de intrebare este dificil, dar putem sa tinem cont de o serie de fapte. In primul rand obtinerea unor astfel de informatii presupune „fenomenul de cracking”. Cum s-ar traduce aceasta expresie? Cracking-ul inseamna extragerea de informatii intr-un mod abuziv sau ilegal. Este un caz particular si negativ de hacking. Un individ priceput in domeniul IT, care creeaza softuri sau aplicatii folosite in mediul virtual se numeste hacker. In momentul in care el foloseste aceste aplicatii pentru a provoca daune, pentru a fura sau pentru orice alta actiune cu efect negativ, el devine cracker. Este o confuzie pe care multi o fac, dar in necunostiinta de cauza. Asadar, cum a fost posibil ca o singura persoana sa reuseasca sa obtina atatea informatii confidentiale si securizate? Daca ne uitam la bugetul alocat de SUA pentru pregatirea de personal IT calificat, ar parea un lucru imposibil. Apoi, trebuie tinut cont ca SUA este tinta celor mai mutle atacuri cibernetice anual. Circa 70% din volumul atacurilor cibernetice lansate anual sunt indreptate impotriva serverelor detinute de catre guvernul sau de catre corporatiile din aceasta tara. Un alt element important este repartitia pe glob a acestor specialisti in IT. Top 5 al tarilor cu cei mai multi hackeri\crackeri ar fi: Rusia, Romania, Germania, China, India. Si tinand cont de o situatie recenta, intre Rusia si Estonia, cand in urma unor divergente, guvernul estonian s-a trezit cu serverele atacate de catre o echipa de crackeri rusi. Si astfel ajungem la intrebarea initiala. Cum a fost posibil ca acel australian sa obtina atatea informatii. Daca o persoana dintr-un stat ce nu prinde nici macar top 25 al statelor ce dau cei mai multi specialisti in IT a reusit sa obtina atatea informatii, oare de cate lucruri era o echipa de crackeri rusi capabila? Un alt detaliu, statisticile arata ca aproximativ 30% din atacurile cibernetice ce au ca tinta servere americane, sunt lansate din Rusia. Facand abstractie de orice teorie a conspiratiei, o intrebare ce poate fi pusa in aceasta situatie este: Oare nu cumva, acest australian a reusit sa obtina o serie de informatii confidentiale de pe serverele guvernului american, dupa care a fost interceptat si in schimbul unor beneficii posibil substantiale din punct de vedere financiar, el a continuat sa publice diverse informatii primite „de la sursa”. Astfel, un cracker ar deveni o arma foarte utila de manipulare si de dezinformare. Este stiut faptul ca multi dintre cei care reusesc sa sparga sistemele de securitate ale serverelor guvernului american, sunt mai apoi recrutati si folositi pentru a dezvolta alte sisteme mult mai sigure, si pentru a asigura protectia lor.

Asadar, este cazul Wikileaks o situatie grava de neglijenta din partea responsabililor cu protejarea datelor confidentiale, sau este doar o alta scamatorie de manipulare a maselor? Un raspuns sigur probabil nu va putea fi dat in viitorul foarte apropiat, dar cu siguranta va ramane celebru, si probabil se va discuta multa vreme pe seama lui. Nu putem decat sa urmarim reactiile celor afectati, si sa vedem in ce masura va influenta relatiile dintre actorii implicati in acest caz, si ce masuri vor lua pe viitor responsabilii cu securitatea datelor.

Indiferent daca este o situatie adevarata sau un scenariu regizat, dezvoltarea incredibila a tehnologiei informatiei va face ca pe viitor astfel de cazuri, indiferent de natura lor, sa fie tot mai dese, si cu posibile consecinte severe. Lumea virtuala nu poate fi controlata, dar civilizatia de astazi este direct dependenta de aceasta. Atacurile cibernetice ar putea reprezenta noua doctrina militara, tocmai pentru ca ele vizeaza obiective vitale bunei desfasurari a activitatii umane. (sateliti de telecomunicatii, GPS, servere de control a datelor, a fluxurilor de energie, de combustibili, etc).

 

 

Bogdan Dragomir  -  16/06/2011 18:42:00

Leave a Reply