«

»

Mar 24

Ucraina…sau cum se schimba lumea

Ucraina…sau cum se schimba lumea

 

28 noiembrie 2013…Vilnius. In capitala unei foste republici sovietice, are loc ceea ce pentru Uniunea Europeana ar fi trebuit sa reprezinte un moment cheie in istoria sa…Summitul de la Vilnius. In cadrul acestei intruniri, ar fi trebuit sa aiba loc parafarea unui tratat de asociere economica dintre sase foste republici sovietice si Uniunea Europeana. Pe hartie, viitorul suna bine. Realitatea insa, a socat (o mare parte din) opinia publica. Principalul actor invitat sa adere la acest parteneriat, Ucraina, refuza prin vocea lui (pe atunci inca in functia de presedinte) Ianukovici semanrea acordului de asociere. Alaturi de Ucraina, alte trei republici refuza si ele semnarea acordului (Belarus, Armenia, Azerbaidjan).

 

De la refuz…la revolutie

 

Un simplu refuz de semnare al unui tratat nu ar fi trebuit sa reprezinte un motiv de ingrijorare. De-a lungul istoriei, s-au semnat si s-au dezlegat mai multe tratate decat am putea numara. Numai ca simbolistica acestui tratat avea o incarcatura aparte. Pentru Uniunea Europeana reprezenta un moment istoric, anume inceputul extinderii in spatiul ex-sovietic, in timp ce pentru mostenitoarea de drept a imperiului sovietic reprezenta o lovitura de orgoliu… “Lumea Occidentala” a incearcat sa perturbe “intimitatea personala”.

 

Din punct de vedere economic, Ucraina a refuzat un acord prin care obtinea “potentiale investitii (sub forma fondurilor europene) pe termen mediu sau lung” in dauna unor beneficii imediate oferite de catre Rusia, si traduse prin reducerea pretului la gaze si un ajutor financiar substantial (imprumuturi cu dobanda redusa in valoare de 15 mld dolari). In mod natural, au aparut voci care au inceput sa acuze “comunistii” de blocarea poporului ucrainean. “Bau bau-ul din est” nu doreste sa lase Ucraina sa se alature Comunitatii Europene. Pentru ucraineanul de rand, Uniunea Europeana reprezinta paradisul. La o prima vedere, Uniunea Europeana este pentru el “visul american al secolului XXI”. Refuzarea acestui acord de asociere inseamna blocarea acestui vis. Problema cetateanului de rand (cel care nu are acces la informatia completa) este ca nu reuseste sa vada imaginea de ansamblu. Desigur, Uniunea Europeana, este in ansamblu o entitate care ofera o serie de avantaje, dar impune totusi si o serie de obligatii. Metaforic, Uniunea Europeana este un pahar pe jumatate plin. Important este sa vedem intregul pahar, si nu cum se intampla in cele mai mutle dintre cazuri, cand vedem doar o jumatate, indiferent care ar fi aceasta. De la semnarea unui acord de asociere si pana la utilizarea beneficiilor de membru cu drepturi depline este un drum foarte lung. Asa ca in mod natural, poporul a iesit in strada (sau cel putin o parte din el). Incurajati de alte “revolutii”, ucrainienii au inceput sa protesteze la adresa guvernului, a presedintelui si a refuzului de a se apropia de Vest, cerandu-le demisia acestora. La inceput, protestele au fost pasnice, dar in scurt timp ele au crescut in intensitate, si (incurajate probabil si de catre Occident) s-au transformat intr-o revolutie violenta. In cele din urma, presedintele Ianukovici a fost inlaturat, locul sau fiind preluat de catre interimarul Oleksandr Turcinov. Dar poporul ucrainian s-a grabit sa desfaca sampania mult prea devreme…

 

Victorie sau inceputul sfarsitului ?

 

Dupa destituirea (nu convingator de democratica) a lui Ianukovici, Ucraina a inceput sa celebreze o victorie pe care in realitate inca nu o obtinuse. Caderea regimului Ianukovici a reprezentat pentru Maidan un fel de “victorie a binelui asupra raului”. Tiranii au fost invinsi, democratia se va instala, un viitor mai bun a fost asigurat…sau cel putin asta era impresia generala…

 

Realitatea insa, este alta. Inlaturarea lui Ianukovici (nu in cel mai democratic mod posibil) reprezinta defapt startul unui joc geopolitic interesant. Cateva aspecte interesante despre situatia din Ucraina:

 

1. Regimul Ianukovici avea nu doar suportul tarului Putin, dar si al celor mai importanti oligarhi ai Ucrainei. Ca majoritatea statelor provenite din sfera sovietica, dupa momentul 1989-1991, Ucraina a intrat intr-o perioada de tranzitie, in care o elita cu trecut mai putin transparent au acaparat o mare parte din bogatiile si din economia tarii.

 

2. Ucraina este un stat cu o situatie sociala interesanta. Circa 40% din populatia tarii este rusofona, dar aspectul mult mai interesant este raspindirea acestei populatii. Peste 90% din aceasta populatie este concentrata in estul si in sudul tarii. Cum se traduce economic acest lucru? Trebuie mentionat doar ca principalele industrii si principalele resurse de subsol sunt concentrate in aceleasi regiuni in care majoritara este aceasta minoritate rusa.

 

3. Crimeea apartine de drept Rusiei. Pana in anul 1954, cand s-a semnat un tratat simbolic, Crimeea facea parte din componenta Rusiei. In aceeasi situatie sunt si alte teritorii actualmente aflate in posesia Ucrainei.

 

4. Regimul “democratic” post Ianukovici este imcompetent. Dupa inlaturarea lui Ianukovici, inlocuitorii s-au grabit sa ia decizii care pe moment pareau ca fiind cele mai bune, dar pe termen lung putand avea consecinte nefavorabile Ucrainei. Cum s-ar putea apopia Ucraina de Uniunea Europeana, cand ea incalca prin lege drepturile minoritatilor? Din dorinta de a bloca minoritatea rusa (circa 40% din populatia tarii), noul regim a aprobat o lege prin care se interzice folosirea limbilor minoritatilor nationale (romana, poloneza, maghiara).

 

Asadar, revolutia democratiei a adus defapt instabilitate politica si insecuritate economica. Rusia a blocat ajutoarele promise Ucrainei in timp ce Uniunea Europeana ajuta Ucraina doar prin promisiuni. Realitatea este ca un popor nu poate supravietui doar cu promisiuni, sau oricum, nu pe termen lung.

 

Situatia din Crimeea…

 

Exista doua viziuni asupra situatiei din Crimeea. Prima viziune este cea venita dinspre Rusia, prin care populatia din Crimeea a organizat un referendum in care 95% din cei care si-au exprimat votul au dorit ruperea de Ucraina si alipirea la Rusia, iar cea de-a doua viziune este aceea a regimului post Ianukovici, sustinuta pe alocuri de catre Occident, prin care realitatea este ca Rusia a anexat fortat Crimeea si ca doreste sa anexeze si alte regiuni din Ucraina.

 

Realitatea este ca majoritatea rusa din regiunea Crimeea (probabil influentata si sustinuta de catre Moscova) a organizat un referendum al carui rezultat zdrobitor a exprimat dorinta de rupere a acestei regiuni de la Ucraina si alipirea ei la Rusia. Intr-un fel, este o situatie asemanatoare cu ceea ce s-a intamplat in Kosovo in 2008. Reactia Uniunii Europene, dar si a Statelor Unite a fost una slaba, limitata la cateva sanctiuni si cateva mesaje publice de dezaprobare a evenimentelor.

 

Miza…dincolo de aparente

 

Opinia publica internationala, sau cel putin opinia publica occidentala se astepta la o reactie prompta din partea Occidentului vizavi de situatia din Ucraina. Aceasta reactie nu numai ca a intarziat sa apara, dar de multe ori a fost doar teatrala. Uniunea Europeana s-a rezumat la interzicerea dreptului de calatorie pe teritoriul uniunii pentru cativa diplomati rusi, si la cateva declaratii formale.

De ce nu are Uniunea o reactie prompta?

In teorie, Uniunea Europeana reprezinta o entitate care regrupeaza 28 de state membre si care are organe decizionale comune (Parlamentul, Comisia, etc). Toti cei 28 de membri sunt egali, au dreptul la o opinie, iar deciziile uniunii sunt luate de comun acord prin vot democratic. In realitate insa, interesele economice primeaza. Intr-o lume tot mai complicata, in care entitati private au o forta economica, politica si chiar militara mai mare decat a unor state, politica externa a unor state poate fi usor dictata de grupuri de interese. In cazul Ucrainei, situatia este destul de complicata. Marii castigatori ai relatiilor economice foarte bune dinte statele Europei de Vest si Rusia sunt actorii privati…transnationalele. Daca Uniunea ar impune sanctiuni dure asupra Rusiei, marile transnationale europene ar avea de pierdut cel mai mult. In conditiile in care Rusia are de partea sa doi mari consumatori de resurse (China si India), care au sustinut alipirea Crimeii la Rusia, marile transnationale europene nu isi permit sa piarda principalul furnizor de materii prime, dar si una din pietele de desfacere importante. Dar dincolo de toate aceste aspecte, principala problema pentru Ucraina nu este pierderea Crimeii, ci faptul ca estul tarii inca este dominat de o majoritate rusofona, careia ii surade idea mutarii sub o alta umbrela, dar si faptul ca Putin este un lider autoritar, care cu siguranta va dori sa “pedepseasca exemplar” gesturile si nesabuinta unora.

De ce este Rusia asa de linistita?

Nici o sanctiune, de orice fel, nu poate afecta Rusia pe termen lung, si mult mai important, nu poate afecta Rusia fara sa aiba consecinte serioase asupra Occidentului.

Cateva exemple…

1. Daca Occidentul ar alege sa impuna o blocada a gazelor (sa nu mai importe gaze rusesti). Este un scenariu aproape imposibil. In acest context Rusia ar muta livrarile exclusiv catre pietele estice (China, India, Japonia), in timp ce Europa nu ar avea o alta alternativa.

2. Daca s-ar incerca manipularea pretului petrolului. (ex: SUA ar decide sa vanda rezerva de petrol pentru a influenta pretul petrolului.) Ar fi o decizie care pe termen scurt ar duce la scaderea pretului petrolului. Dar aceasta decizie ar afecta in mod direct toti exportatorii de petrol, care ar putea contraataca prin stoparea livrarilor ceea ce ar putea duce la un blocaj al pietei mult mai mare decat cel din 1971. Piata petrolului nu este o piata deschisa, iar legile economice nu se aplica in aceasta piata. Pe termen lung, o astfel de decizie ar putea avea efect de boomerang.

3. Intr-o lume extrem de complicata, deciziile la nivel de stat pot fi usor influentate de catre actorii non-statali. Orice sanctiune economica asupra Rusiei ar afecta intr-o mare masura in primul rand actorii non-statali. Lobby-ul acestor actori poate dicta usor politica externa a multor state.

 

Viitorul suna…bine pentru unii.

 

Ce ar putea urma? O intrebare la care atat Occidentul, cat si ucrainienii cauta un raspuns, dar la care, pentru moment doar Rusia ar putea raspunde. Noul regim de tranzitie, care guverenaza in aceste momente Ucraina (sau macar o parte din ea) a facut o serie de greseli, si a laut o serie de decizii care pe termen lung nu pot aduce lucruri bune. Lipsa unui conducator autoritar a creat un vid de putere intr-o Ucraina subrezita economic si indatorata puternic, iar problemele economice care nu par sa aiba o rezolvare curanda vor adanci si mai mult criza din Ucraina in viitorul apropiat. O veche zicala ce spune “Nu poti sa porti un razboi cu o armata flamanda” pare a reflecta perfect situatia din Ucraina. Ucraina se pregateste de un razboi care intarzie sa apara, Rusia preferand un joc de asteptare, mai ales ca reactiile Occidentului sunt daca nu inexistente, extrem de slabe. Ce se intampla atunci cand intr-o confruntare dintre doua tabere, una din parti are tot timpul sa astepte, in timp ce a doua tabara este presata puternic de problemele din interior?
In cele mai multe dintre situatii, tabara presata clacheaza. Miza acestui joc este atat de mare, incat Rusia nu are intentia sa se opreasca acum, cand abia incepe sa tureze motoarele, iar Occidentul da semne clare de oboseala. Intr-un scenariu mai pesimist, implicatiile economice ar putea duce la o rupere a lumii occidentale in doua tabere. Un astfel de scenariu ar deschide calea unor mari schimbari la nivel mondial, in contextul in care s-a intrat oficial intr-o lume multipolara.

Leave a Reply